-Hai, gustă un pic de mâncare, se rugă Max de power ranger, ținându-i o bucățică de pâine sub nas.
Rangerul nici nu clipi, ci continuă să priveacsă încăpățânat în gol. Lângă el, o cutie goală de Danonino stătea cu folia de aluminiu căscată ca o gură flămândă.
- Hai, ranger, că ne grăbim. Iar întârziem la grădiniță, încercă să-l convingă și Mara.
Daphne își aranjă fustița pe marginea farfuriei, Superman oftă. Fred nu spunea nimic.
Mara se ridică și aprinse televizorul. Era un aparat vechi, din secolul trecut, îl luase second hand și dăduse pe-atunci 120 de mărci germane pe el. Nu mai avea nici televomandă, bietul de el, și trebuia să apeși de mai multe ori până când apărea imaginea.
Pe ecran apăru figura unui tip de culoare. O voce din off spuse ceva de președintele Americii. Toate capetele din bucătărie se întoarseră spre televizorul mic și amărât. Pentru o secundă crezură cu toții că e Morgan Freeman în "Deep Impact". Superman se prinse primul și făcu către power ranger cu răutate:
- A câștigat Osama ăla al tău.
- Yesss! sări în sus de bucurie ecologistul. Yesss! Știam eu, știam eu că poporul american nu e chiar atât de tâmpit precum crede toată lumea!
Rangerul începu să țopăie pe masa din bucătărie și, de bucurie, mâncă o bucată de ruladă de pui cu gogonea.
- L-aș fi preferat totuși pe Samuel Jackson, spuse Daphne afectată.
- Mă lași? i-o tăie Superman, care ținuse cu McCain, pentru că aveau cam aceeași vârstă. Ăla-și și mai negru!
Fred nu spunea nimic. Nu prea spunea el nimic în general, bănuiau cu toții că Fred era puțin cam lipsit de personalitate. Asta însă nu-i împiedica să fie prieteni buni cu toții.
Rangerul se urcă pe o felie de pâine și de-acolo se cățără pe cana de cafea. Își ridică sabia în aer și începu cu avânt:
- Pentru toate minoritățile de culoare, religie sau sex, pentru toți negrii, țiganii, homosexualii și evreii, astăzi e o zi istorică! Dacă americanii, ignoranții și intoleranții, au reușit să-și calce pe inimă și au ales un președinte negru, pe deasupra cu nume de terorist, atunci cu siguranță lucrurile vor merge spre bine de-acum în întreaga lume!
- Ha! îl întrerupse Superman, căruia i se cam șifonase mantia. Să vă văd eu când va trebui să vă dați toți cu cremă de ghete pe față ca să primiți un rol pricăjit într-un serial de copii...
Max privea de la unul la altul fără să priceapă mare lucru.
- Ei, interveni Daphne fluturând din gene, măcar Obama e sexy.
- Gata cu politica la micul dejun, le-o reteză Mara împachetând lucrurile lui Max pentru grădiniță. Hai, țup la rucsac toată lumea, că suntem în întârziere.
Rangerul coborî de pe cană, Daphne se ridică de pe marginea farfuriei, Superman își netezi mantia și Fred tuși. Cu toții săriră în rucsacul bleumarin cu bleu. Max trase fermoarul și își luă hăinuța pe el. Mara își înșfăcă geanta, cheile și mobilul. Ieșiră cu toții pe ușă și se îndreptară spre grădiniță. Ziua își urmă cursul obișnuit.
p.s. vă jur că n-am inventat nimic, totul s-a întâmplat aievea azi dimineață, la noi în bucătărie.
15 comentarii:
Superba intamplare!
e la fel de emotionant ca si promisiunea pentru cele doua fete ca un nou catelus va locui la casa alba. si da, e atat de incredibila victoria unui hussein negru ca poate si bucataria e jetix/minimax. o pastilutza la vremea ei...si nu de silicon
Excelent Mara!
ha ha, ce dimineata bogata :) si mie mi-ar fi placut mai mult samuel jackson
Incredibil nu? Daca mi-ar fi spus cineva asta acum un an, as fi zis:"Basme, frate"
Ce misto e scrisa povestioara! Si noi am urmarit (in spetza sotziorul) cu sufletul la gura desfasurarea ostilitatzilor. Si pentru mine pare de necrezut ce s-a intamplat.
@joalex: eram totuși cam adormită, n-am prea putut participa și eu la dezbaterea politica din bucătărie :)
@anonim: cățeluși? ce cățeluși?
@ada: mulțumesc, doamnă :)
@bp: băi, adică samuel jackson arată într-un maaaare fel până și acum, la vârsta la care o are (60?)
@andra_bell: black president at the white house. cool, nu?
@andreea: când o să mă fac mare, o să mă fac scriitoare de povești.
Genial!
vaaai, ce jucarii inteligente are max. zau ca m-ai facut sa rad :))
ma-ra, the book! ma-ra, the book!
asteptam lansarea, la ce editura te gandesti?
intii sa zic ca am baratis la "verificare cuvintelor"!!!
doi la mina pina nu uit, am un tsintsar si mi-a placut mult cum ai scris si ce ai scris
si trei, cica boifrendul meu a cistigat o invitatie la berlin de la un prieten de-al lui din studentie cu care a pus pariu ca pina in 2016 usa or sa aiba presedinte de culoare.
u es a! u es a!
:*
:)) Cat de dragut. Initial imi imaginasem ca membrii familiei jucau rolurile jucariilor pentru a-l face pe Max sa manance. Dar cand am vazut poza, totul parea mai clar.
Foarte destept baiat ai. :)
@sebastian: multumesc, genială am fost de mică, nu știu numai de ce nu am ajuns mai departe-n viață :))
@diana: nici eu nu știam că jucăriile lui max știu să vorbească, parol!
@alex: hahaha, e adevărat că astă vară, când copilul a stat 2 luni la bunica și nici traduceri de seară nu mi-am mai luat, am cochetat puțin cu gândul de a mă apuca de scris chestii, dar am renunțat, preferând să lenevesc cât am ocazia. iar acum abia dacă am timp să mai trântesc ceva pe blog. nemaivorbind de faptul că s-ar putea să nu-mi iasă :))
@vio & tomata: mulțumim și ne bucurăm.
Ce intamplare sa deschizi si tu tv-ul exact cand personajele se pregateau sa plece la gradi si pe ecran sa apara omu' negru de la casa alba ;).
Superb, jos palaria!
mulțumesc, salmi, mai sunt și dimineți din astea magice uneori, în viețile noastre. trebuie doar să fim pe fază și să nu ratăm momentul :)
Trimiteţi un comentariu