motivul pentru care am disparut atat de brusc din peisaj, fara a lasa vreun indiciu, e unul cat se poate de simplu: frate-meu a trebuit operat de urgenta in noaptea dinspre joi spre vineri, pe care mi-am petrecut-o, alaturi de prietena lui, pe coridoarele spitalului municipal. a fost o experienta tare neplacuta, care insa s-a terminat cu bine si care se poate rezuma la "doamne fereste sa ajungi in spitalele romanesti!". povestea incepe cam asa:
un om, seara, cu cainele in spatele blocului, la tzarcul regulamentar pentru caini mari, stand la taclale cu alti stapani de caini si band o bere. niste caini se incaiera, lucru obisnuit, omul intervine, desparte certaretii, smulge cainele mai brusc si, deodata, au! nu, nu l-a muscat cainele, ci a simtit o durere ascutita in abdomen. decide sa plece de la tzarc, sa urce in casa. pe drum, i se face rau, durere cumplita in burta, voma, cade si nu se mai poate ridica. isi suna prietena, ea vine repede, impreuna suna la salvare. salvarea refuza sa vina, pe motiv ca cei doi nu i-au putut comunica si numarul exact al strazii pe care se aflau. omul vomeaza in continuare, are dureri cuplite de stomac si nu se poate ridica de jos. fata insita la salvare. i se inchide telefonul de cateva ori. fata opreste niste politisti si cere ajutor. politia suna la salvare, salvarea e nevoita sa se conformeze si vine dupa vreo jumatate de ora. cand apare, salvarea vede un tanar pe jos, borand in spatele unui bloc din rahova si mirosind oarecum a alcool (bauese o bere, nu?), isi face rapid o parere despre el si-l intreaba cum il cheama. cand raspunsul vine "richard wagner", cadrele medicale se infurie crezand ca omul e beat si isi bate joc de ei. ii fac un calmant, il trimit la culcare si-i recomanda un scobutil. omul face ce i s-a spus, se intinde, are in continuare dureri mari. la un moment dat, simte ca i se umfla ceva sub abdomen, mare, mult, dureros, prietena lui zice "la spital" si cheama un taxi. slava domnului, taxiurile functioneaza ceva mai bine decat salvarea, iar noaptea chiar pot circula repede pe strazile bucurestiului. suficient de repede pentru a acoperi intr-o jumatate de ora urmatoarea ruta dupa modelul "moartea dlui lazarescu". intai spitalul municipal (ca era cel mai aproape), unde la urgenta omului suferind i se spune, fara a fi examinat, ci doar din privire "asta nu-i urgenta, du-te la panduri, ca nu tine de noi". cei doi isi cheama un alt taxi, se duc la panduri. acolo este examinat si este trimis de urgenta inapoi, la municipal. cei doi isi cheama un taxi si se duc inapoi, la municipal. omul care i-a izgonit la inceput face o mutra acra, dar il interneaza in cele din urma. epuizata si isterizata deja, fata trezeste un medic adormit, e disperata, nu stie ce se intampla cu prietenul ei, toti se poarta urat, nimeni nu le spune nimic. amandoi sunt tineri, n-au avut niciodata treaba cu spitalele, habar nu au cum functioneaza sitemul sanitar romanesc. aici am intervenit eu cu cunostintele mele (ca doar am petrecut si eu 4 zile in spital cand am nascut si stiu cum merg treburile). dupa o taxa neimpozabila de 400 roni strecurati in buzunarul cui trebuie si niste bancnote de 10 roni impartite in stanga si in dreapta, lucurile au devenit mai suportabile. ni s-a explicat ca e vorba de hernie strangulata, ca va fi operat right now, ca nu se stie cat dureaza, ca poate fi de bine daca a ajuns in timp util sau de mai rau daca nu s-a prezentat la timp.
a fost cu noroc, taxiurile chiar circula repede si bine noaptea, omul s-a incadrat in timp cu plimbarea lui intre spitale, deci nu s-a ajuns la complicatii.
totul e sub control acum.
cei doi sunt decisi sa faca niste reclamatii privitoare la sistemul medical.
am mai invatzat cu totii ca, daca ai o urgenta, mai bine chemi taxiul decat salvarea. platindu-i-se cursa, acesta e mai interesat sa ajunga la tine si sa te duca in locul dorit. am mai invatzat pentru ce sunt buzunarele laterale ale jachetelor medicilor, asistentelor, infirmierelor. si ca trebuie sa te isterizezi tare ca sa fii bagat in seama - cu bunul simt nu ajungi departe. si ca nu e bine sa te cheme ca pe un celebru compozitor, mai ales daca bei bere.
18 comentarii:
Multa sanatate, sa treceti cu bine peste, imi pare rau ca a trebuit sa invatati despre diferentele dintre taxi si salvare, incompatibilitatea dintre nume si bere si buzunarele cascate ale halatelor.
A-ha, eu mi-am cumparat candva de la second-hand un halat cu eticheta nemteasca si cu buzunarele pe interior. Ce idee buna pentru sistemul medical romanesc!!!
Ce chestie ... tocmai am terminat de citit un post de-al Siminei despre aceeasi problema, a sistemului sanitar romanesc, am comentat si eu ceva apoi zic sa vad ce au mai scris si altii pe blog in acest weekend. Si ma duc la Mara unde mare-mi e surpriza sa constat ca tot despre asta se vorbeste.
Recomand pentru scandal de presa Realitatea Tv ca aia abia asteapta subiecte de-astea suculente. Sa nu-i lase asa! Cum scriam si pe blogul Siminei, noi gresim incuranjand acest comportament infect. Ce s-ar fi intamplat daca in loc de bani strecurati elegant in buzunarul doctorului, ai fi dat telefon la Realitatea Tv de exemplu? Oare cum s-ar fi rezolvat cazul pana la urma? Este incredibil ce se intampla bai fratilor!!!
Sanatate lui Richard si pe ei, pe ei, pe mama lor!
culmea...si eu am ajuns la spital azi noapte. in mangalia. deoarece mi-am spart capul in scurta si neplanificata vizita la marea cea neagra. la mine a mers ceva mai bine pentru ca eram cu Alfred, care are 1.90 si 110 kg si e impresionant fara sa trebuiasca sa urle. si pentru ca sangeram de parca taiasem un porc. aveam parul plin de sange, care imi siroia si pe spate. drept pentru care m-au luat repede sub lupa, m-au tuns putin, m-au cusut si m-au trimis la plimbare. am primit chiar si un anti-tetanus, ca sa nu innebunesc...de fericire ca traim in aceasta frumoasa tara. referitor la faza cu taxiul versus salvare e bine-cunoscuta...
am patit asta cu sebi acum vreo 7 ani.cand il prinsese o criza de rinichi si eu pe le el in vizita in garsoniera de la eva.noroc ca eram acolo.noroc spun fiindca il durea asa de rau incat nu uit cum srangandu-ma de mana mi-a spus ca prefera sa moara decat sa mai simta durerea aia,chircit pe pat.si avea dreptate, din pacate cunosc si eu bine crizele de rinichi si nu exagera deloc, fara calmante sunt efectiv insuportabile.din fericire eu m-am gandit la taxi,nu la salvare si dupa un telefon unde a trebuit, am ajuns la un spital unde a si fost internat imediat.asa ca stiu ce a fost in sufletul tau, mai ales fiind vorba de frati-tu!multa sanatate, Richard Wagner!fiind leu si intr-o zi cu mine nascut, esti un invingator, deci totul va fii bine!
Mara,sanatate celebrului tau frate,daca tot are numele compozitorului:)
Bine ca s-a terminat cu bine.Eu am oroare sa merg la medic.Acu ar trebui sa ajung si eu,din cauza fierei,dar prefer sa string din dinti.Cind nu s-o mai putea,chem salvarea
mara, Doamne fereste si bine ca fratiorul tau e OK acum... :( mi-au dat lacrimile citind, fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de doctori.
@andra: multumesc :) adica cu buzunarele in interior le si pui bani, ii si mangai putin pe burtica? :))
@andreea: da, am citit si eu la simina si foarte bine au facut ca au publicat articolul!
@anonim: omg, numai urgentze! si ti-au facut freza aia punk, rasa in parti, pe care o aveai in liceu? :D
@luminitza: noroc cu surorile astea mai mari, nu?
@mamica & lunna: thanx :)
acum e bine, il externeaza...
WOW! La fazele astea chiar mi se face greatza, ca nu e atat chestie de bani, cat de a fi uman. Cat de scarbit trebuie sa fii de semenii tai, ca sa-i tratezi asa, tu, medicul?!
Doamne Dumnezeule in ce tara traim.
@anutza: sa-ti mai spun ca una dintre asistente a gasit un gandac in masca de oxigen? si ca alta i-a zis lui frate-meu "intoarce capul, ca altfel vomit pe tine" (vomitase, saracul, si zacea in drum, n-avea periuta de dinti la el).
@yoda tv: in romania :)
mara - am ajuns pe blogul tau de pe cel al lui eduard - si povestea ta ... am mai auzit-o de foarte multe ori. ceea ce conteaza aici nu sunt atat urarile cat faptul ca te-ai dus sau nu la un avocat/televiziune ... . Un articol pe internet e prea putin. Da-i in judecata pentru ca din pacate noi am invatat doctorii cu plata neoficiala si tot noi tre' sa ii dezvatam. Eu nu sunt avocat, voi fi cu siguranta peste cativa ani dar tot ce pot sa iti/va spun: haideti sa facem o asociatie a persoanelor abuzate in spitale si sa platim un avocat bun. Sunt convinsa ca o sa gasim nu sute ci mii de cazuri asemanatoare daca nu chiar mai grave. Haideti sa facem ceva concret.
@limmonica: ar fi frumos, dar cred ca ramane la stadiul de proiect. in conditiile in care apare cate un caz de malpraxis pe zi la stirile de seara si nu se intampla nimic, nu vad ce ar putea face o manutza de bloggeri suparatzi, carora nici macar nu le-a murit nimeni. inca.
si nu, nu sunt nici eu pentru mita&spaga, dar cand esti fata in fata cu situatia, te gandesti: mor cu dreptatea de gat sau dau spaga si traiesc?
Incredibil, infiorator, ingrozitor. Cateodata raman atat de perplexa cand aud de intamplari de-astea incat chiar am impresia ca se vorbeste despre un film cu prosti. Si totusi se intampla aievea, noua sau cunoscutilor nostri, si din pacate nimic nu se schimba. Fratele tau a avut totusi noroc, bine ca s-a terminat totul cu bine. Altii insa nu sunt la fel de norocosi. Nu ii lasa sa renunte la reclamatii, un comportament ca al cadrelor medicale in discutie nu trebuie trecut cu vederea. Multa sanatate.
Nu ca as fi eu avocatul diavolului, dar aici a fost un context nefericit: din pacate mult prea multi betivi cheama salvarea pentru nimic, si, ca medic pe salvare, la sfarsitul unei ture lungi si grele, este usor ca atunci cand intalnesti un pacient care miroase a alocool si care iti spune ca il cheama Richard Wagner sa fie catalogat drept un alt betiv si sa nu ii dai atentia cuvenita...
Din nefericire mult prea multi cretini (si asta e o jignire la adresa cretinilor) suna la salvare cu alarme false doar ca sa se distreze, si din pacate, cand e vorba de un caz real, daca nu poti raspunde coerent la toate intrebarile (si cine poate, mai ales intr-o situatie de criza?) risti sa fii considerat doar un altul care vrea sa se amuze pe seama salvarii.
Din pacate, ca sa ai titlul de doctor la spitalul municipal nu trebuie sa fii bun, ci sa dai niste spagi imense cui trebuie... si dupa aia vrei sa iti recuperezi banii aia cat mai repede posibil (nu zic ca nu sunt si doctori buni la spitalul municipal, iar sa ma leg de problema salariilor doctorilor e deja superfluu - cei care au intr-adevar venituri mari is marii doctori cu macar 25-30 de ani de experienta, pe care NU ii veti intalni in camera de garda decat in cazuri rarissime)
Nu incerc sa ii scuz pe nici unii din cei de mai sus. Dimpotriva. Functionarele plictisite si sictirite de la 112 (care nu au nici un fel de studii medicale, by the way) ar trebui sa trateze fiecare apel ca pe un caz real, iar daca e un apel fals, cei care se distreaza ar trebui bagati la inchisoare pentru punerea in pericol a vietii unor pacienti cu adevarat bolnavi.
Doctorii de pe salvare ar trebui sa treaca peste ideile preconcepute legate de pacienti si sa ii creada cand isi descriu simptomele.
Maria-sa ministrul ar trebui sa dea niste salarii care sa nu mai justifice luarea de spagi iar examenele pentru ocuparea unui post in spital sa se faca "pe bune", fara pile si spagi - da, sigur, si marmota...
Imi pare rau ca s-a intamplat asta; imi doresc ca peste un numar de ani sa traim si noi intr-o tara normala, dar din pacate singura solutie pe care o vad momentan este emigrarea, si realitatea este ca nici in restul lumii nu sunt toate perfecte; au si ei hibele si scaparile lor pe care ajungi sa le cunosti abia cand ajungi acolo si te lovesti de sistemul lor...
Toate cele bune si va urez sa nu mai aveti nevoie de doctori pe viitor!
@tomata: multumesc :)
@t: eu inteleg si punctul lor de vedere, stiu ca salariile sunt mici si motivatia zero, dar tot ma deranjeaza. poate ca, vorba ta, intr-o zi vom trai si noi intr-o tara normala. sau poate copiii nostri :)
“salvarea refuza sa vina, pe motiv ca cei doi nu i-au putut comunica si numarul exact al strazii pe care se aflau”
pai dupa parerea voastra pe un boulevard ambulanta ar trebui sa o ia de la nr 1 si sa mearga din bloc in bloc pana la capat?? Nu e normal sa stii numarul sau aproximativ locatia? Unde sa vina aia??
“fata opreste niste politisti si cere ajutor. politia suna la salvare, salvarea e nevoita sa se conformeze”
probabil politistii au fost capabili sa declare numarul aproximativ al strazii
inteleg sistemul tampit dar si unora nu le place sa gandeasca deloc... imi pare rau ptr ce s-a intamplat dar va place si sa da-ti cu piatra fara sa ganditi 3 minute
@ anonimule, "da-ti" dumneavoastra cu piatra inainte sa "gandi-ti", poate...
cred ca exista si niste solutii mai bune de salvat oameni decat sa inchizi telefonul in nas... de exemplu, sa te intelegi cu omul asupra unui punct de reper, cum ar fi, sa zicem, un magazin sau un panou publicitar. asta, daca, desigur, exista bunavointa.
dar in tara lui mitocan-voda si gainar-imparat, nu poti sa ceri, frate, altceva decat un sincer si onest "mori, ba, ca nu eu te'am pus sa te imbolnavesti!"
altfel...
e bine ca, in loc sa se ocupe de comportamentul angajatilor sistemului, aparatul sanitar are o grija grozava, cea care va putea sa salveze, de altfel, omenirea: isi face sau nu statul reclama la numarul ala 112 pe ambulantele private?
nenea Putin, hai, nenea Putin, nu dai putin cu bombardeaua aia care loveste selectiv?
nenea Putin, zau, nenea Putin, l'am auzit eu pe Traienel ca v'a facut oligarh de mama :D
@anonim:
1. Treaba nu s-a intamplat pe bulevardul Păcii, ci pe niste străduțe din spatele unor blocuri din Rahova. CÂT de lungi crezi că sunt alea?
2. Cu siguranță au fost capabili să declare numărul străzii, dacă nu mă înșel, sectoriștii sau polițiștii de proximitate ar cam trebui să-și cunoască zona, sau?
@cristian: există, totuși, iată, și exemple bune. pe bunică-meu l-a apucat o criză de "ceva" alaltăieri dimineață, mama a chemat ambulanța și au venit prompt, bine echipați și prietenoși și l-au săltat pe loc, l-au dus la spital. e drept, asta se întâmpla în Brașov, unde lucrurile sunt ceva mai civilizate decât in Capitală ;)
Trimiteţi un comentariu