am ajuns în săpămâna 3 de grădinița. după simptomele de sevraj social de săptămâna trecută, încep să mă potolesc, să mă resemnez, să-mi accept soarta: grădi-job-grădi-home. și a doua zi din nou: grădi-job-grădi-home. cinci zile pe săptămână, patru săptămâni pe lună, până la vacanța de iarnă. seara traduc câte o oră, până când mi se face somn. duc o viață palpitantă, aventuroasă și sexy.
Dacă mi-ar fi povestit cineva acum cinci ani cum va arăta viața mea în viitor, aș fi zâmbit cu superioritate și i-aș fi dat o bere, să abereze și mai cu spor. Dacă înainte pe la orele 22 consideram că începe viața, acum sunt deja în pijama la ora aceea, la computer, zgâindu-mă din când în când la ceas. Înainte casa mea era deschisă pentru oricine, la orice ora din zi sau din noapte; acum vii cu programare, fumezi în bucătărie la fereastră, vorbești încet cât doarme prințul și nu lași câinele în camera lui max că am făcut curat. Aveam planuri mărețe, pe care nu le înfăptuiam niciodată, acum n-am timp să mă gândesc nici la ce-am citit ultima oară. Pierdeam nopțile cu mare artă, filosofând până în zori cu necunoscuți. Acum pregătesc seturi de hăinuțe pentru grădiniță, apoi îmi închei ziua cu un pahar de vin roșu și o țigară, gândindu-mă la ce am de făcut pentru a doua zi. A mai rămas oare ceva din mine, din cea veche? Sau m-am schimbat cu totul?
Poate doar aparențele, faptul că încă nu arăt a mamă. Și o vagă disponibilitate de a face uneori nebunii, dar numai când am cu cine, singură nu mai îndrăznesc.
Ia-l acasa pe Robert Redford
acum 1 oră
11 comentarii:
Jobbul de mama cere sacrificii,nici eu nu am fost la un film de secole,nu am mai vizionat un film cap-coada tot de decenii,insa stiu pe derost toate cele 20 de dvd-uri cu desene animate..
Oricum e cel mai frumos jobb din lume:))
Abea acum incepe viata..
Îți mulțumesc că mi-ai readus aminte de acele vremuri!
Cheer up, Mara! Doare acum dar o sa-ti intri in rutina.
@mamicadesebastian: excelent job, si tare bine platit, dar eu sunt obishnuita sa ies cu fetele dupa job, ce ma fac?
@sebi: mie-mi sugereaza toamna, depresie si faptul ca e posibil s-o iau in curand pe urmele domnului.
@ada: nu vreau, nu vreau, refuz, vreau sa ies seara la bere si sa ma intoxic cu fum, macar o dată la două săptămâni!!!
ca ce bine le zici!! Aceeasi lupta launtrica cu care ma confrunt si eu zilnic. As vrea sa ma revolt, o fac uneori varasandu-mi nervi pe Sebi, dar mai apoi realizez ca iesiriile mele nervoase ma fac si mai neputincioasa. Astept sa creasca plodul mai mare si sa-l parchez pe la rude prin vacante. Singura mea speranta.
Mara,angajeaza-ti o bona ca sa poti iesi cu fetele,sau paseaza-l la Brasov..
Eu din pacate nu am nici o iesire aici,nu am cu cine sa-l las..asa ca viata mea de vreo 6 ani se rezuma,la casa-jobb.si mai nou casa-gradi-cumparaturi-jobb,asta in multe variante:)
@carpeta: daca macar am fi dus un stil de viata cuminte si monoton si inainte de copil, acum ne-ar fi mai usor... desi nici asa nu mi-ar fi convenit :))
@mamica: treaba cu bonele la noi la bucurești e ca sunt scumpe si rare. deci cade varianta asta :)
cred ca 90 la suta din mamicile proaspete se regasesc in portretul robot stilizat de tine!c'est la vie!n-ai ce-i face!da' cine o va scoate pe mama mai incolo la o bere cu baietzii?
eu una dupa crizele de depresie postnatala, urmate cu succes criza de cuplu odata cu aparitia copilului, trecuta si aia cu vanatai dar cu succes, ma resemnez si habar nu ai cata bucurie incep a gasi in a iesi cu sotzul la un pahar, sau la un film cand n-am caruciorul lipit cu superglue de maini, cum iti spuneam in aplt post!sau pur si simplu la shopping, SINGURA!WOW!
:-)
Interesant! Oare asa voi deveni si eu? Nici nu am idee ce ma asteapta, nu?
Bebele meu isi face aparitia in ianuarie si atunci sa vezi!
Important e sa fie sanatos, destept si frumos ca de restul am eu grija :P (oare?!?)
@lumi: vorba adei, cand am inceput sa maraim ca vrem copil, nu ne-a zis nimeni ca ne bagam la stapan pentru tot restul vietii :))
@amanda: pai, depinde cum ai fost sau esti. eu, inainte de max, am fost mai... sa zicem nu foarte conformista si cuminte, un stil imposibil de combinat cu viata de mama responsabila. daca as fi fost genul mămos si inainte, poate n-as fi simtit schimbarea atat de puternic.
Trebuie sa te linistesti si sa vezi partea plina a paharului.Sigur ca nu e usor deloc,insa nicio "meserie" pe lumea asta nu o egaleaza pe cea de mama.E platita cudragostea pe care o primim in fiecare clipa...Am fost si sunt o noncomformista,dar asta nu m-a impiedicat sa-mi cresc fetitele exemplar(si asta n-o spun eu),am avut norocul sa-mi gasesc un partener pe masura-rebel dar extrem de familist-si uite asa timpul trece,copiii cresc...Sfatul meu este sa te rasfeti din cand in cand,oferati mici bucurii.Stabileste clar prioritatile fara a te neglija pe tine.
Trimiteţi un comentariu