majus 1, brasso

sunt din nou in criza de timp, asa ca arunc in cushca cititorilor flamanzi doar o singura poza, veche de o luna, facuta in gradina zoologica de la noua.

fiul ploii

prietena la care figurez ca locuiesc in bucuresti (mi-am dat seama ca aveam rapid nevoie de un buletin de bucuresti cand eram prin luna a 8-a) s-a mutat. in locul ei, niste oameni de bine cu care n-am, evident, nicio legatura. am inteles ca sunt si un pic paranoici, deci e posibil sa nici nu ma sune daca imi vine corespondenta importanta si oficiala pe adresa din buletin.
inainte de adresa asta, am avut una in brasov, expirata si ea de ani de zile, pentru ca vanduse mama apartamentul, ca sa aiba bani sa ne creasca. s-a mutat la bunicu-meu, care a "luat-o in spatiu". acum, ca sa am si eu o adresa valabila in buletin, adica acolo de unde sa ma ridice politia daca comit infractiuni, singura sansa ar fi sa ma ia bunicu' si pe mine in spatiu. doar ca saracul e batran si bolnav si cu nervii la pamant si nu se poate deplasa pana la politie sa dea cu subsemnatul ca e de acord sa "stau cu el". cine stie, poate sunt o nepoata rau intentionata care se insinueaza in viata lui linistita de batranel si ii presara zilnic cianura in micul dejun ca sa-mi ramana un apartament de doua camere mic si inghesuit in brasov, nu?
in fine, ideea e ca, pe langa faptul ca nu am o casa a mea (sau macar a noastra), nu mai am nici adresa valabila in buletin. sunt din nou fiul ploii.
daca se gaseste cineva dornic si nerabdator sa ma ieie in spatiu fara nicio obligatie, ca sa am si eu o adresa la care sa-mi vie plicurile de amenintare de la declaratia de venit si felicitarile de sarbatori, sa-mi dea de stire...

mor de dragul meu cand port evazati, din 'ceia stil '70, foarte largi la tiv. imi fac o silueta lunga si mai subtire decat in realitate. iar cand imi pun pe nas si ochelarii cat fata aproape, am impresia ca seman cu mama cand era tanara si arata ca o vedeta in pozele alb-negru din facultate.

despre tata

cand ma gandesc la taica-meu, imi vin mereu in minte ultimele strofe din cutzu schiop.

"Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el."

o sa se shifoneze umpic citind asta, but that's life :)

before & after

in imaginea de mai sus il vedeti pe spiderman cu bavetzica si fara masca, mancand ciorba de salata cu ou.
in imaginea de mai jos vedeti cum arata noul meu baietel.

max & luca

l-am tuns pe max, deocamdata am oarece retineri sa postez un before & after, sunt inca sub shock :)

post-party

de dimineta am fugit spre redactie ca o zuza: cu parul inca ud, nemachiata, neaccesorizata, cu ochelarii de soare uitati pe masa din bucatarie (f**k, n-am cum sa ma ascund), geaca de jeans cam creponata (se lasa pana la serviciu), oja de pe unghii cojita cam 50% (las' ca si pe jeni am vazut-o ieri cam tot asa, deci nu sunt singura) si neepilata (barbatii nu se prind decat daca pun mana si de femei ma doare undeva). motivul, criza de timp din weekend.
sambata a fost ziua maiei si am petrecut un adorabil picnic in IOR. sa stai pe paturica, sub copacei, la umbra, cu o bere in mana si cu un fursec in cealalta, loc de joaca dupa colt, liniste, fara bizoni in jur, sa te indopi cu tort si sa stii ca baietii sunt mari si nu mai necesita supraveghere 100%... yeah, man, that's life!
duminica a veni mult-asteptata zi a geburtstagului, ziua lui max. de doua saptamani incoace il tot santajez si pacalesc cu "daca esti cuminte, de ziua ta o sa..." si "vezi ca vine ziua ta imediat si daca nu vrei sa..., nu o sa mai..." si alte texte de mama. adaugand la asta faptul ca am mai fost la niste zile de nastere in ultima vreme si a vazut cum decurge toata treaba (copii, cadouri, suflat in tort si la multi ani) si ca acum o luna am probat o trotineta la obor si de-atunci, de cate ori vede una pe strada, imi aminteste ca va primi si el una de ziua lui (daca e cuminte), "geburtstagul" capatase deja dimensiuni de legenda si aproape ca nu mai credea ca va veni vreodata. cam asta era situatia cand, duminica dimineata, l-am pupat cand s-a trezit si i-am zis:
- alles gute, schaetzchen, du hast heute geburtstag.
- ja???? a facut neincrezator.
- ja, heute ist dein geburtstag.
- acuuuuuuum???? si a facut niste ochi cat cepele.
bietului copil nu-i venea sa creada ca, in sfarsit, a sosit si ziua lui si ca nu era o mare pacaleala cu care il tot abuream eu in ultima vreme. si a fost foart frumos. frumos in stilul clasic: acasa, cu tort si la multi ani, cu varsat lazile de jucarii prin casa, trante, ghionturi, inghesuieli in cortul cu mingiute, fiecare fie cu o tricicleta, fie cu o trotineta, bobbycar sau skate sub fund, calcand sub roti plasticul jucariilor imprastiate etc. a fost o zi frumoasa si ma bucur ca am putut sa-i implinesc asteptarile domnului babuin, ca s-a intamplat asa cum i-am povestit ca se va intampla.
nu mai amintesc de micile detalii cum ca a vrut sa doarmna cu trotineta in pat, ca azi dimineata cand am iesit de sub dus l-am gasit imbracat din nou in costumul de spiderman (supraelastic, cu muschi din vatelina si masca de plastic pe moaca la 30ºC) sau ca a gasit cam suspecte stelele fosforescente de pe cortulet de s-a mieunat seara ca vrea sa doarma cu mine. a fost un weekend reusit, iar eu sunt multumita in felul in care este o mama multumita.
si iubesc pe toata lumea.
si vreau sa-mi iau sandale.
si ma doare-n cot ca sunt cam leftera.
ma simt frumoasa si fericita.
cred ca sunt indragostita de concubinul meu. ceea ce, dupa doi ani de concubinaj (cu despartit lunar pe fond de pms), zic eu ca e foaaarte tare!

gerovital

tocmai am primit un link cu o bucatzica de maaaare exceptie. si pentru ca are un zambet de ramai cu ochii agatati de monitor, nu ma pot abtine sa nu-l impartasesc cu cititoarele mele, ai caror fii vor fi, peste nu foarte multi ani, poate ca baietul asta...
mai putin nationalitatea.

imi doresc ceva mai mult timp liber, nu shtiu de unde as putea sa fac rost, stie cineva vreun dealer bun pentru timp?
niste timp doar pentru mine, sa ma gandesc, sa notez, sa ma intorc pe toate partile si sa vad daca e bine sau trebuie sa aducem imbunatatiri. cu siguranta niste imbunatatiri nu strica niciodata. macar o renovare intarziata pe 2008 daca as putea aduce. stiu eu, poate un breton mai drept sau poate o traire in plus.
ma consum in detalii gospodaresti, imi incarc creierul si asa obosit cu treburi care nu mi-au placut niciodata, brusc aspir spre ceva mai mult decat ceea ce fac. poate ca asa trebuie sa fie si am fost defecta pana acum. interior, am inceput sa traiesc dupa 30. pana atunci am fost doar exterior. cred ca sunt in plina transformare.
poate ca maine dimineata ma trezesc gandac.

a inceput sa fie interesat de sex, al lui, al altora...

max: uite, tatiana, am putsi!
maica-mea: foarte bine.
max: si luca are putsi.
maica-mea: ok.
max: si dzordze are putsi.
maica-mea: ...
max: mara n-are putsi.
maica-mea: nu, n-are.
max: i-a taiat-o dzordze...

tin sa specific ca nimeni nu mi-a taiat nimic si ca nici lui max nu i-a fost sugerat prin niciun mijloc, fie el vizual, audio sau textual ca asa ceva s-ar fi petrecut sau s-ar putea petrece. e suta la suta imaginatia lui.

fericire

morgens und abends zu lesen

der, den ich liebe
hat mir gesagt
dass er mich braucht.

darum
gebe ich auf mich acht
sehe auf meinen weg und
fürchte vor jedem regentropfen
dass er mich erschlagen könnte.

(bertolt brecht)

e o poezioara care mi-a placut prima oara prin liceu.
azi mi-am amintit de ea.
si-mi place in continuare.

my genius

cand eram insarcinata s-a produs un fenomen ciudat: am inceput sa uit. eu, care tineam minte nume, fetze, detalii, tot, acum incepusem sa uit de la chestii de mica insemnatate pana la lucruri de serviciu, destul de importante. se producea transformarea prin care trece orice viitoare mama si mintea mea era in totalitate ocupata cu "project maxx". prin urmare mi-am facut rost de o agenda de serviciu incapatoare, ca sa nu ma dea astia afara pe motiv ca uit sa fac sau sa trimit revista.
dupa ce l-am scuipat in lume pe project maxx si l-am botezat cu maretzul nume de max igor wagner, am realizat ca viatza mi s-a complicat infinit si ca aveam nevoie de o disciplina de fier si de... inca o agenda. in care sa-mi notez zilele in care trebuie sa ma prezint la vaccin, zilele si programul in care se da lapte praf gratuit, numere de telefoane si adrese de la diverse insitutii de ocrotirea copilului plus programele aferente, zilele (trei pe luna) si programul poshtei de la care imi ridicam alocatzia lunara, calcule si calculetze cu salariul bonei, facturi si dari si "pe ce naiba mi se duc banii" etc. etc. asa ca am ajuns sa fiu "omul cu doua agende". una dintre ele sta pe biroul de la job, in dreapta mea, pe coltz si nu se mishca de-acolo nici moarta. cealalta imi locuieshte in geanta.
n-am in fiecare ianuarie norocul sa primesc cate doua agende noi, prin urmare anul acesta agenda mea personala de posheta este un caiet banal de matematica, pe care l-am luat cu zece mii de la un chiosc si care e acum intr-o stare jalnica. in fine, ideea e ca acest caiet tip varza de buzau exercita o fascinatie fantastica asupra lui max. la urma urmei e agenda lu' mama, in care n-are voie sa umble. uneori insa, ca sa nu-mi mai franga sufletul dimineata cu vaicareli cum ca eu plec si el ramane acasa, bietul de el, il mai las sa mazgaleasca un pic in agenda mea. cu pixul meu.
la fel si azi. dar cand dau sa-mi recuperez lucrurile personale din gherutzele babuinului (sustzine in ultime vreme ca e babuin), ce-mi vad ochii? rotocoale, rotocoale, in fiecare patratzel cate un... ceva. ca nishte cifre. ca nishte calcule. adunari de clasa intai. baiatul meu cel sportiv, in varsta de 3 ani neiplinitzi (luni ii face), a inceput sa migaleasca semne minuscule in fiecare casutza de hartie matematica. oare sa-l inscriu direct in clasa intai? sa incep sa fac cu el bastonashe? sa-l invatz sa citeasca? sa incep sa fac rezervari la national in loc de tzandarica? oh, plesnesc de mandrie de mama de geniu :))

x: max, am auzit ca ai fost la biserica.
max: daaa, cu mariana.
x: si ce-ai facut tu acolo?
max: m-am impartasit.
x: si ce ti-a dat preotul?
max: ....
x: am auzit ca ti-a dat sa bei ceva.
max: ...
x: si n-ai vrut sa deschizi gura. ce ti-a dat?
max: aaa... bere!

cam catranita

stateam intr-un bar dragut, ma bucuram de o bere binemeritata dupa o zi de lucru cam obositoare si ma intretineam cu niste prieteni. povesteam fiecare cum ne-am petrecut vacantza. unii la munte, altii la mare, ceilalti acasa... cu totii s-au simtit foarte bine: s-au distrat in doi sau in grup, cu alcool la micul dejun in varf de deal, festinuri in pat in miez de noapte tip "ai grija sa nu calci in humus" si alte nebunii de genul asta, pe care eu nu mi le mai permit. si m-am intristat, pentru ca am realizat din nou ca s-au dus zilele mele de libertate. oricat de libera si de relaxata m-ash da, nu pot nega realitatea cand, dupa o noapte de distractie pana in zori, imi urla cineva la capatai pe la 7 dimineatza "mamaaa, am facut caca". nu ca mi s-ar mai fi intamplat asemenea distractii in ultima vreme, nu nu, sunt foarte prudenta si evit cu abilitatea situatiile care m-ar putea duce in ispita.

sunt cam trista zilele astea. poate pentru ca am facut de curand 33.

ieri ne-au pradat hotzii. ne-au furat pe geam: un mobil, o posheta, nishte haine, tzigari... cam pana unde le-a ajuns manutza intinsa pe fereastra, printre gratii (stau la parter).

sunt tare trista.

am venit...

...doar ca, dupa aceasta scurta vacantza, am foarte multa treaba la job si deloc timp pentru blog.
pe scurt, vacantza noastra n-a fost foarte grozava, pentru ca n-am facut nimic special, doar lenevit, odihnit la mama, acasa. nici vremea nu m-a dat pe spate, iar faptul ca, dupa ce c-a fost cam linishtita, a mai fost si scurta (vacantza) m-a terminat.
asa terminata, mi-am tarat astazi umbra spre plantatzia redactionala... unde m-a luat cu dureri de cap si abia ashtept sa ajung home. acolo unde m-ashteapta un ingerash cuminte si dragastos.


subtitles: "vreau un geschenk!"

purple boy

maine plecam la bv pentru o saptamana :)

scared 2

scared

max primeste mereu chestii cand merge la plimbare. de la biscuiti si ciocolatzele de la pensionarii din parc, pana la jucarii si dulciuri de la chioscuri.
intr-o zi a venit acasa cu un kil de mandarine.
alta data a primit 20 de mii de la domnul care repara fermoare in statie la obor.
supraveghetoarea de la supermarketul din coltz, alice, ii da in fiecare zi cate o guma de mestecat (intr-o zi i-a dat una care i-a facut "foc in gura", probabil un orbit foaaarte fresh) si alte dulciuri de la casa.
zilele trecute mi-a venit cu un tricou (!!!) de la o doamna din hala obor, nou, cu maneca lunga, nici macar nu-i nasol, ca cica ii aminteshte de nepotzelul ei, care e cu mama-sa in shpania...
de-acum ma pot ashtepta sa-mi vina acasa si cu cheile de la un jeep sau poate un apartament cu 3 camere...

poftim, andreea, si o poza mai acatari decat celelalte :)

latest news

fir-ar sa fie de treaba, nu ma mai lasa blogul sa raspund la commenturi, nu inteleg ce se intampla.
sper sa ma lase macar sa postez aici. we'll see...

deci, pe scurt, faptul ca muncesc de-mi sar ochii din cap si n-am timp nici sa scriu aci doua vorbe nu inseamna ca n-am mai facut nimic. dimpotriva. am fost la ziua roxanei adrianei cu gg si luca la tzara la parintii lui stefan, iar cu zi inainte la zoo cu maia-eva-doc, am mai fost si la ziua lui rayan al andreei, iar a doua zi la cenushareasa cu luca si cezara, mother of lucky luke, aka mami, apoi am baut bere si frecat-o-n icoanei in aceeasi formatiune plus alin si frate-meu scurt. socializare la greu, deci. in ceea ce ma priveshte pe moi personal, am lenevit-o big time, am ieshit la bere, n-am citit nimic, am vizionat cate un motz de film, nani, program de voie si relaxare, pentru ca la job imi sangereaza degetele si ochii almost.
dar... cine o sa aiba o saptamana libera? cu pashte, ziua mea si 1 mai? raspuns corect: MARAAAA!

acu' sa upload rpd si nishte poze, ca sa fie la dosar.